Cuvinte pe ultima petala de ghiocel

P.S.

am varsat calimara cu neagra-i cerneala pe foile de alb, cautand in imensitatea ei de noapte cateva soapte pe care sa le creionez pe firavele petale de ghiocei…

dar n-am gasit, in pata de cerneala, nimic in afara de tacerea cu care ma pedepsesti…

imi scurtez clipele cu fiecare fum de tigara, imi ciuntesc visele cu fiecare gand ce il despart de tine…

nu mi-ar ajunge inifinitul mers al timpului sa iti astern frumusetea pe niste biete foi… nu mi-ar ajunge o viata sa te venerez…

si daca ar veni primavara… tot nimic ar gasi in mine…

si voi plange sarmanii ghiocei ce nu vor mai ajunge sa fie atinsi de lumina ochilor tai infiniti…

si voi pleca…

lasand in memoria timpului cate un rand, in cate o clipa de durere, poate candva, inainte de sfarsitul vremii te vei incumeta, regina, sa ma chemi in bratele tale de vis si viata…

vine primavara… undeva…

si din miile de fluturi ce isi vor sfarsi viata intre petale, unul dintre ei va fi trimis de mine sa iti spuna ce eu nu voi mai putea…

cu tine lumina stiu ca as putea sa incetez de a mai exista. cu tine as putea sa fiu totul si nimic, intr-o singura clipa…

la poarta gandurilor mii de cuvinte pentru tine se invalmasesc, dar le stavilesc naprasnica navala, caci transcrise in aceasta rece si virtuala scrisoare isi pierd din greutate si se transforma in praf de stele, spulberat de lucirile Lunii…

candva, probabil, inainte de Linistea Cea Mare, voi aduna toate cuvintele ce n-au ajuns la tine, le voi pironii pe niste hartii batrane de asteptarea penei cu care poetul scria poezii, si le voi inchide intr-o clepsidra si o voi arunca in mare, poate asa, natura, capricioasa cum esti tu, va gasi o cale sa ti le aduca…

si totusi… gresit-am oare pe undeva…

de ce nu pot fi nicicum cu tine? nici prozaic, nici liric, nici barbat, nici femeie…

de ce trebuie sa ma inec in propriile-mi cuvinte?

de ce starnesti furtuni in mine?

de ce trebuie sa ma destram de tine?

de ce n-au vorbele mele forta?

uite… am mai gasit cateva cuvinte…

like waves to the shore
part of the ocean
the stars high above
part of the sky

now i drift to you
i dream of a river
a water so blue
wish i could live there

wish you were here..

like the air that i breathe
u’ll always be there
the wings that i need
when i wanna fly

now i drift to you
i dream of a river
a water so blue
wish i could live there

wïsh you were here..

Pare niente ma il cuore era il mio
Poi c’eri tu

Vento soffierà
La pioggia pioverà
La nebbia velerà
Il sole picchierà

E il ricordo, il ricordo di te
Non passa mai

Du bringst mich um mit Deinem Eisenherz
Eine welt ohne Dich ist eine Welt aus Hass und Schmerz

~ de christian long pe martie 9, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: