Art de vivre, sau cum să râzi la pereţi. partea intai

 

Eu sunt.

Eu sunt din anumite puncte de vedere şi perspective exterioare, un simbol , o întruchipare umblătoare a negativismului şi a sumbrului, cu alte cuvinte sunt conştient de versiunea fatalistă a acestui joc interminabil, a acestei vânători impersonale a fericirii, atât de ludică şi efemeră încât provoacă greaţă.

“Profanii” îmi spun că sunt pesimist, dar nu sunt. Sunt doar conştient de mine, prea conştient pe alocuri. Stare de fapt pe care încep să o schimb.

Am pornit o cruciadă împotriva trăirilor şi a simţirilor mele cele mai elevate, am început un amplu proces de alienare şi amputare a  excrescenţelor mele divin-astrale ce mi-au făcut viaţa un calvar, pe de o parte, iar pe de altă o experienţă plină în toate sensurile şi direcţiile posibile înglobate de acest cuvânt în toată istoria timpului.

Suprasaturat de diferenţa cu care eu percep lumea, am decis să mă alienez, să râd tălâmb la pereţi, dar cel mai important, să râd fericit, la nişte pereţi simplii şi albi.

“Nu renunţa la tine, la ceea ce eşti” îmi spune îngerul negru în timp ce savurează un cappucino. Mă uit la ochii negrii ca noapte pe care n-am reuşit şi nu voi reuşi niciodată  să îi văd în extaz şi realizez tot mai pregnant ca eu fiinţez doar ca să îi fac pe alţii să aleagă calea cea bună, să aleagă variantele fiabile pt ei şi vieţile lor, variante ce nu m-au inclus şi nici nu mă vor include vreodată. Şi am obosit să fiu un fel de etalon.  

Unii ar considera asta o binecuvântarea, eu însă nu, căci nu asta e menirea mea în viaţa asta şi nu spre asta vreau să am îndrept.  Nici una dintre personalităţile mele multiple nu crede că a fi etalon este o binecuvântare.

Să nu renunţ la mine… Nimic din mine nu mi-a adus ceva bun, pentru că din nefericire, răul este o constantă pregnantă a acestei  vieţi şi are o forţă imensă asupra celor/celui care îl conştientizează. Demult, uimeam  “oamenii”, acum, în urma cataclismelor petrecute în sufletul meu, şi cărora le-am supravieţuit cu mari pierderi, reuşesc doar să mă uimesc pe mine prin prisma acţiunilor şi gândurilor pe care le-am avut/săvârşit/făcut, ca un fel de program antidezastru interior

Lista lucrurilor pe care le urăsc sau nu mi se par normale este lungă, la fel ca şi lista cu lucrurile pe care le-aş schimba prin anihilare totală. Dar m-am relaxat…

Cuvintele au putrezit , gândurile s-au tocit precum pietrele în deşert, ura bălteşte ca pe un câmp după ploi.

M-am relaxat, căci nu  are rost să lupt împotriva nesimţirii şi a putregaiului spiritual  şi sufletesc al omului cu iubirea mea, care este cel puţin la fel de scumpă şi rară că sănătatea fizică. Şi mai de preţ decât toate vieţile de pe pământ.

Cu cât trece mai mult timp şi cu cât mă afund în starea asta de relativă apatie, realizez că totul este imens de inutil, terifiant de inutil, chiar, de la lumina soarelui până la a iubi o altă persoană. Totul produce deziluzie şi ceaţă. Totul este un paravan de ceaţă în care alegem să ne jucăm de-a oamenii, de-a iubirea, de-a dumnezeu….

The best choice îs not to make a choice

M-am săturat de acest butterfly effect al minţii mele, un gând aici crează altele în alte sfere totalmente diferite şi distincte decât cea al registrului prezent. Vreau să fie totul simplu. Să nu îmi pese, să nu simt, să nu gândesc, să vegetez mecanic (e posibil?) Să consum, şi cam atât… Ce rost au zbaterile astea ce mă terorizează de zeci de ani?

Plictisit, obosit, frustrat, contrariat, rănit, golit psihic, niciodată întreg pe deplin deşi am iubit ca un dumnezeu, şi de ce toate astea? Care e scopul final? Încă o doză de amar? Nu mersi.

M-am hotărât că a venit momentul să râd tălâmb la pereţi:

Consum media (tv şi scrisă) am început să urmăresc ştirile, mă uit la sport cu un interes  mărit de fiecare dată, la meteo, citesc ziare de scandal, beau coca-cola, înfulec shaorma, mă uit la meciuri, râgâi bere, joc la loto, mă doare (a se citi “mă fute”) grija de vecini, începe să îmi placă să bârfesc şi mint bârfind, a început să îmi placă să fiu ghiolban, încep să uit că mai există şi altceva pe lumea asta în afară de cele enumerate mai sus.

Voi deveni expert în politică, sport, agricultură, politică, sport, mondenităţi, politică, spo…  Hopa! Cred că mă repet… Ah nu, e bine.

Îmi făceam probleme. Mai departe. Voi face o burtă mare de la bere, voi  fute ca şi ceilalţi doar 5 minute maxim, fără să îmi pese de plăcerea partenerei, de chakre şi comuniuni energetice superioare, mă voi îmbăta de fiecare dată, căci îmi place senzaţia pe care o ai dacă mergi cu trenul şi beat fiind închizi ochii.

Voi fi plin de nepăsare şi scârbavnic ca şi ceilalţi, voi înceta să mă conştientizez, să simt că put a transpiraţie, să nu îmi pese că râgâi danfuri de ceapă, că am păr la subraţ, că îmi put picioarele după o zi de muncă, că femeia e târfă şi se înfige în orice pulă care îi zice că are ochi frumoşi când prostul o aşteaptă acasă, “decât” masturbându-se ca să nu o înşele.

Şi uite aşa, până se gată lumea poate voi fi şi eu fericit, dacă “a fi fericit” inseamnă să te cobori la acele nivele aberant de greţoase ale existenţei, poate că voi râde şi eu la pereţi, poate că voi trăi “the romanian dream”, poate că voi fi şi eu mulţumit cu acest coşmar ce se cheamă “mersul la muncă”, poate că nu o să mă mai plâng de infecţii care lasa jeg în trenul în care îmi trăiesc 50% din viaţă, poate o să fac şi eu la fel…

De fapt sigur voi face la fel.

Pentru că  a fi mediocru pe toate planurile pare-se că e cheia magică ce deschide lumea  fericirii.

Vreau să mă alienez, deci consum reclamele stupide dimineaţa, la prânz şi seara. Cu ascultatul radioului încă mai am reticenţe, deşi cred că e o unealtă foarte importantă, necesară şi de mare valoare în a îndobitoci populaţia.

~ de christian long pe iulie 27, 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: