[0.2] Vise La Apus 0.1

Vise la Apus     [0.1[1.0]]

|-De Viaţă-|

…o lacrimă ciudată curge pe obrazu-mi bătut de adierea caldă şi plină de parfumurle pământului ce urcă spre mine de pe marea întinsă de verde deasupra căreia stau… senin…

…ochii îmi rătăcesc îndureraţi pe norii pufoşi, tăiaţi de ruginitele raze putrede ale astrului; pe munţii în care ultima iubire s-a pierdut, şi pe orizonturile  cenuşii se înghesuie norii cu formele lor abstracte ce îşi schimbă culorile…

…au ajuns la hotarul dintre noapte şi zi, iar acum îşi dau sufletul sub recile-mi priviri, ce caută o fărâmă de speranţă în întinsele câmpii ale aerului… sau o fărâmă din moartea norilor ca să-mi întregesc sufletul…

…ameţitoarele raze de soare taie însângeraţii nori şi se zdrobesc de recele pământ…

…şi la fel cum norii îşi schimbă formele, de vântul noii zile zdrobiţi, la fel şi sentimentele mele se schimbă, zdrobite de ciudate dorinţe ce îmi umplu sufletul, în timp ce ochii caută încă în orizontul portocaliu aprins amar, în care soarele dispare…

…vântul împrăştie şi sparge norii în prea colorate valuri şi solzi enormi ce se tocesc în cerul încă albastru… şi alte adieri ciudate îmi bat în suflet şi minte, se amestecă şi împraştie dorinţele…

…la apus, a eternităţii poartă se deschide în prea amestecaţii nori cu lichide bizare forme, prea schimbatoare culori şi nevăzute furtuni de iubire…

…demente, zboară păsările, ca şi mine pe albastrul cer, tăind şi ele norii, înebunite de parfumurile morţii ce izvoresc din pământul sterp şi arid… ud…

…ud de sângele nemiloasei iubiri ce în sfârşit a fost ucisă, şi se topeşte şi ea în imensele culori tomnatice ale aspusului…

                …de viaţă…

…din norii la orizonturi înghesuiţi, se scurge sângele lor cenuşiu, fierbinte, se prelinge pe sufletul meu ce e prezent la moartea lor, şi nu pot vedea roşul disc al astrului ce cade liber pe partea cealaltă a spaţiului în care stă cuibarit, rece, pământul rănit… mort…

…alte valuri lichide de nori, luminoase, se împrăştie pe cerul ce se întunecă, şi pe care umbra luminii tăcut se conturează, departe aruncată, pe alte cirezi de nori ce pleacă spre alte orizonturi, spre o moarte mai neagră…

…şi regina nopţii îşi face apariţia… magica, în partea cealaltă a picăturii de pământ şi ea înveşmântată în purpuriile falduri ale morţii norilor… ce curge pe ea la fel cum curge pe sufletul meu, înroşind pământul de sub mine… pământ ce nu mă cheamă, pământ pe care nu il doresc lipindu-se de mâinile mele…

…mă priveşte luna, în marea de nori bolnavi încremenită… şi acidul vis se adevereşte… undeva departe fulgerele amarei vieţi sparg aerul fierbinte, aruncând moartea pe firavele creaturi ale nopţii…

…dragonii înaripaţi poartă ciudate lupte reci pe străvezii nori… sângele lor acid de kerosen curge, dar nici unul nu câştigă, iar blestemul îşi întăreşte vraja cu fiecare clipă ce se scurge… spre apus… peste mine…

…şi soarele a căzut, lăsându-mi din nou sufletul în noaptea rece ca să iubească doar luna şi hipnotica ei lumină… împrumutată…

…s-au topit dragonii, norii au murit, vântul se răceşte, făcând sidefia lună să urce tot mai sus, iar acidele culori purpurii dispar în noaptea ce cuprinde uscatele ierburi de pe câmpiile topite…

…s-a stins lumina… s-a stins viaţa… iar o alta viata apare… aceea a lunii şi a altor vise… a nopţii…

…de ploaie…

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: