[1.3].Moartea frumosului vis

[1.3].Moartea frumosului vis

2002

Infinite căi ruginite de fierbinte fier pe care aleargă imenşii monştrii de oameni creaţi.

Gânduri.

Atât de paralele, atât de diferite, atât de identice, atât de mici şi totuşi atât de enorme, se încurcă stupide pe cerul de deasupra mea, scânteietor de limpede şi tăios de albastru. Şi îmi aruncă ciudatul suflet pe netrăite culmi de extaz şi extremă plăcere psihică.

Agonie

Şi cerul se întunecă, Visul devine încă o dată rece scrum din care amarul fum îmi intoxică mintea. O noapte grea mă înveleşte, mă loveşte, mă înnebuneşte cu ciudata-i fierbinte frumuseţe.

Alte ciudate, minuscule lumini licăresc deasupra “noastră”, de firavele acoperişuri imense de beton atârnate.

Marea în care se scalda sufletul meu s-a transformat într-un vuiet ameţitor şi otrăvitor

Zăresc îngerul

Şi totul dispare într-o explozie de culori, topite în sunetele acide. Zăresc îngerul şi viaţa nu mă mai doare şi ne văd înlănţuiţi cum înfruntăm eternitatea. Toate sentimentele deveniră o parfumată esenţă de dulce adevăr şi toate visele deveniră spumă de realitate ce strălucea lasciv pe buzele-i reci.

Noaptea vedea.

Cum mă minţea

O sărutam, o ţineam în braţe şi parcă timpul murise pe buzele noastre aşa cum am visat. Şi nimic nu mai e la fel. Nimic nu se va mai schimbă, căci totul a murit în întuneric, sub aripa rece a morţii ce stăpâneşte ca o zeiţă în sufletul meu.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: