[1.4].(‘speranta’ o rază de lumină) Spre o altă moarte

[1.4].(‘speranta’ o rază de lumină) Spre o altă moarte

2002

Şi din nou o zi ploioasă poate să aducă speranţe, iar printre norii grei şi negrii să curgă fierbinte o rază de lumină pe sufletu-mi mort de prea mult timp…

Şi un alt vis se ridică firav din cenuşa încă prea fierbinte a coşmarului şi parcă vocea lui îmi şopteşte: nu trebuie să fii singur

Sufletul primeşte cu răceală aceste cuvinte căci rănile sunt încă prea adânci în el, încă îşi pierde sângele, rece, căci căderea liberă încă nu s-a sfârşit, totuşi ceea ce îl înconjoară a început să prindă culoare. Frunzele sunt de un verde şters, palid, cerul imens are nuanţe trecătoare de albastru transparent.

Şi acea zi grea de ploaie fierbinte a adus în ochii mei reci alţi ochi în care parcă am zărit oceanul de sentimente ce colcăie prea furtunos în fiinţa mea

Regrete, ură, iubire, dorinţă, viaţă şi moarte ard în valurile acide pe care nu le mai pot potoli

Muzica e mai profundă, adâncă, mai puternică, dură, mai reală, mai demonică, mai frumoasă, mai divină.

Dar fiecare vis al meu e încrustat cu un malefic semn ce îmi aduce negrele gânduri ce s-au adeverit întotdeauna.

Oare acest fraged vis va avea puterea să se ridice din letala cenuşă şi să înflorească, sau va fi şi el înghiţit de acest fierbinte mormânt, mai lăsând încă o rană în sufletul meu?

Oare iarăşi speranţă se va transforma în coşmar? Oare acea firavă lumină caldă va cădea din nou pe nisipul amar al deşertului din sufletul meu sub forma unui înger fără aripi, cu inima zdrobită scurgându-i-se rece din piept?

Aş vrea să pot număra câţi îngeri negri şi albi şi-au dat viaţa în sufletul meu. Aş vrea să pot şti câte calde inimi s-au topit în imensa cupă cu cianură aprinsă din centrul imperiului meu întunecat.

Câţi demoni fanatici am eliberat în lume? Ce au distrus? Pe câţi dintre ei, la apus de soare i-am zdrobit de gândurile mele?

De ce fiecare gând mă poartă rece spre moarte?

E chiar ea a mea iubită?

E moartea cea pe care o aştept?

E ea în acel vis prea fraged?

Ea mă va purta oare spre o altă rece moarte?

?

Blestem al sorţii…toate lucrurile frumoase ce îmi învăluie fiinţa dispar în dureroase valuri de acidă cianură fumegândă…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: