pro fm baga mare (sau creiere vidate la rece)

•Iulie 26, 2013 • Lasă un comentariu

Va Urma 🙂

si dupa o calatorie infernala (virtuala) cu personalul ruginit si jegos al muzicii romanesti de o calitate atat de proasta incat iti provoaca avort neuronal instant, trecand prin „iarba verde”, „sus pe tocuri”, bagand „vedeta mea ” cu o pofta demna de un ucigas in serie in „dragostea mea”, in drum „spre mare”, realizand ca e „perfect fara tine” in „tenerife”, mi-am dat seama ca „e marfa tare” sa cumperi „banane de la Lidl”, „feeling the moment” cand in cap ti se incruciseaza „blured lines” atunci cand te gandesti la „otra ves”

si am inchis radioul si am dat drumu la muzica :

bagandu-mi pl in dementa totala de pe plaja constanta din Aruba , unde unii baga mare, ca nu mai au cum sa bage mici (pe vremea asta)

tacere

•Iulie 20, 2013 • 1 comentariu

ca in amurg, atunci cand lumina slaba oboseste privirea impiedicand-o sa desluseasca formele din jurul trupului, precum „zanganitul” greierilor a caror frecvente patrund si violeaza muzica ce se scurge din casti in creier, acelasi fel de bruiaj il simt eu infasurat strans pe forma sentimenteleor mele mascandu-le, impiedicandu-ma sa le percep la adevarata lor dimensiune si profunditate, sau poate ca nu…

esuat in a zborului invatare nu am altceva de facut decat sa uit ca exista un cer undeva pe care mi-am dorit o viata sa zbor…
am strans toate cele necesare „zborului”, toate zac in maldare diforme pe un camp viran si arid, precum stau crengile stejarului taiat, lasate la uscat… trebuie sa invat sa imi tai lanturile, sa invat sa fac focul si sa invat sa merg din nou…
sa-mi fac casa din tradari, sa fumez minciuni dimineata la cafeau deziluziilor, sa visez numarand norii la dimineata cand voi pleca, lasand in urma un maldar de scrum si-un pumn de cenusa, sau doi…

totul e inutil…
de la cunostintele omenirii in ansamblul ei, pana la simplele actiuni ce ne conduc viata spre neviata, fie ea vie sau moarta.
totul e inutil…
si tot n-am invatat nimic…nici macar faptul ca totul e nimic si ca nimic e totul…

am tinut companie cadavrului de stejar, lasand noaptea sa cada peste noi, asteptand ca cineva sa apara, jucandu-ma cu licarirea lunii izbita piezis in „utilajul” cu care scriu.
daca ar fi fost o pana ca in trecut, poate ca adierea moale a noptii si stereofonia greierilor ar fi cantat ceva prin firele penei…

dar asa, totul e rece, pustiu, fara viata, inutil…

Depre „oameni”

•Iunie 20, 2013 • Lasă un comentariu

„sometimes burning bridges is awesome. it prevents you from going back to places you should have never visited to begin with”

nici despre oameni nu sunt multe de zis…
sunt niște ființe extrem de simple, deși sunt înconjurate de o „complicare artificiala” ce maschează insuficienta lor totalmente primitiva.
as avea câteva exemple clare, dar din motive de detașare personala n-am sa le expun.
oamenii sunt primitivi intr-o era super tehnologizata uitând calitățile de baza imaginate de nebuni ca fiind caracteristice oamenilor.
de sute de ani ne-am mințit ca suntem plini de compasiune, ca suntem buni, ca avem conștiința si moralitate…
condamnam „crimele”, dezastrele (naturale sau nu) tragediile, deviațiile comportamentale atât in societate cat si in viata „privata” deși suntem conduși doar de egoism și de dorința viscerala de îl răni pe celalalt in timp ce ne straduim (mai mult sau mai putin) sa ne atingem scopurile fixate cu ajutorul sălbăticiei ce o avem tipărita in ADN.
fățarnici, prefăcuți, infatuați, orgoliosi, libidinoși si ignoranți ne cautam o cale spre viitor. fără reținere rănim cu o ușurință morbida pe cei de langa noi, fara sa ne pese si avem impresia ca doar „buna-starea” noastră contează. si ne suparăm daca respectivii retaliaza, ne simțim trădați, si avem impresia ca doar noi avem dreptul sa ne simțim răniți fiind nepăsători la suferințele celuilalt create de noi.
nu apreciem dorinta altuia de a investi timpul lui in noi. de la conversații banale la telefon pana la iesiri in oras…
nimic macar nu stiu de ce folosesc forma de plural. nu ma încadrez in nici o categorie. si de obicei eu sunt cel ce da foc la poduri cand pe partea cealaltă nu mai e nimic in care sa imi investesc timpul si energia fiind plictisit si uzat de navigarea fara sens printre frustrarile altora care cred ca ceea ce simt ei e mai important decat ceea ce simt eu.

inca nu mi-a trecut gustul amar lasat de fiasco-ul numit sfârșitul lumii… ar fi fost bine venita o schimbare radicala pe planeta asta, caci omenirea bate campii rau de tot si nu in directia buna.
dar, nu s-a întâmplat, ceea ce ma face sa nu mai cred nimic din nimic. începând de la dumnezeu si terminând cu ultimul „pod” pe care l-am ars azi.
totul e o minciuna, o scamatorie ieftina, ne prefacem ca traim, ca avem valori, ca exista altceva dincolo de traiul nostru mizer pe planeta asta (si mizer nu se refera la bogatie sau saracie) ne prefacem si ne mintim pe noi si pe atii ca fericirea exista si ca, sanky, se afla in lucrurile „mici”. lucruri mici, pe care majoritatea imbecila care sustine teza asta uita sa le faca sau sa le aprecieze cand alții le fac.
suntem fățarnici in toate domeniile inventate pe planeta asta, de la religie pana la sex, trecand prin filosofie si psihologie…

mai nou tara asta in care eu traiesc 3 luni pe ani e lovita din plin de tsunami-ul numit „vegetarianism” si sunt tot felu de oameni care au tot felul de teorii…
una peste care am dat e ca drajeruile is facute din gelatina, care e făcuta din oase. nimic mai corect. ceea ce e problematic e atitudinea. „io n-am mancat drajeuri niciodată”. eh, zi asa, sa mori tu… sau probabil problema e la mine, ca ma deranjeaza chestii care nu ar trebui. desi genul asta de atitudine e implementata in comportamentul bipezilor pe planeta asta.
n-am alta definiție decat fățărnicie.

785_not-sure-if-life-is-getting-better-or-the-amount-of-fuck-i-give-is-decreasing_460-336

…gata ca nu mai am chef…

epoca primitiva

•Iunie 17, 2013 • Lasă un comentariu

am revenit iarasi in epoca primitiva, in comuna primitiva numita romania.
romania, unde este mai nou ilegal sa le spui la tigani tigani…
romania, unde CFR-ul decide sa modifice ruta unui tren fara nici un fel de anunt public, cu efect imediat de luni(adica azi)
romania, unde „cetatenii” stau si asteapta inundatiile privind scandalurile de la TV.
romania, unde nu gasesti tigari.
romania, unde totul se transforma in „vegan”, ‘eco’, „vegetarian”
romania, unde reclamele au ramas la fel de oligofrene.

la gustul amar de dupa „experienta” americana s-a mai adaugat si greata ce m-a cuprins de cum am urcat in cotetul zburator TAROM.

depsre americani?
nu-s prea multe de zis. n-au istorie, n-au cultura, sunt paranoici si incredibili de prosti. inculti si increzuti. dar nu poti sa ii faci vinovati de nimic. nu ai cum sa conduci/stapanesti atata loc daca oameni nu sunt aproape retarzi. marea majoritate sunt retarzi bine. televisorul e la fel de „puternic” precum dumnezeu. reclame la medicamente, la fast food, la asigurari, si teleshoping.
nu le poti reprosa insa sistemul si oamenii instruiti. modernitatea societatii care e oarecum paradoxala avand in vedere ca americanii sunt in mare parte emigranti…

despre cum mi s-a luat de romania inca din avion?

Paris, aeroportul Charles de gaulle. terminalul 2. (care e cat tot aeroportul de la „capitala”) unde a trebuit sa stau 6 ore.
am pornit de pe SMX (Princess Juliana – Simpson Bay, Saint Maarten) unul dintre cele mai periculoase aeroporturi ale lumii. am zburat cu air france. decolarea a fost extrema, palpitanta dar perfecta. n-am incercat multe companii aeriene, dar air france bate concurenta la curu gol chiar si la economy class.
in fine, am ajuns dupa 8 ore si ceva in paris. in terminal multi „talibani”, asiatici, si ghiciti : o familie de romani. care evident ieseau in evidenta.
tarom. tipic romanesc a schimbat poarta de imbarcare. plus ca am plecat cu intraziere considerabila, noroc ca nu e aglomerat cerul (inca)
urc in „aeronava” o chichineata minuscula, cu scaune minuscule. loc la geam. super, zic am ce vedea cand pe celalalte doua locuri se aseaza un cuplu. peste 40 de ani, peste 200 de kile in viu fiecare. si vaca sta in dreapta mea… simt cum claustrofobia imi inclesteaza inima. ma loveste un dampf nebulos de mustar. imi reprim instinctul de a vomita pe dansa, vaca.
si ma inghesui mai catre geam. unde 4 ore m-a luat dracu de la aerul conditionat.

daca pe air france am avut o sticla de vin cu mancarea aia care de obicei e mizerabila, ei bine, pe tarom am avut parte de niste stewardess-e urate si ingretosate probabil de munca prestata. una in special, o bruneta slabuta avea o greata pe figura ca imi doream cu ardoare sa o arunc din avion fara vesta de salvare.
n-am putut sa ma ating de „mancarea” care arata intr-un mare fel… am incercat sa dorm, dar ma trezeam ori de cate ori vaca ma atingea involuntar cu mana, cu pieleai rece si slinoasa, starnind valuri de greata in maruntaie. am reusit sa beau niste sprite (care are alt gust decat ala din america, nu ma intrebati de ce , ca nu stiu)

in mare, serviciul pe tarom pute. de la engleza si pana la „ospitalitatea” insotitoriloe de zbor.
bine inteles ca au uitat sa anunte schimbarea orei, si am ramas pe ora frantei, adica o ora in urma.

OTP, bucuresti.
am asteptat dupa bagaje de mi s-au lungit urechile. ies afara, aceiasi cocalari, aceiasi manelisti speculanti. cel putin 5 m-au intrebat daca vreau taxi, ei fiind in plimbare pe picioarele lor prin fata aeroportului.
taxi, gara de nord.

gara de nord… jeg, mizerie, jeg, jeg jeg. tigani, cersetori, tigani care vindeau iphonuri, tigani cu mega tupeu : eu vorbesc la telefon. vine unu si ma intreaba daca vreau sa cumpar. imi intrerup convorbirea ca sa il iau la pula pe puradeu. asta a fost a 3-lea si ultimul.
fiind pe ora frantei am pierdut un tren. nervii au ajuns la capat dupa 2 zile de calatorie de pe partea cealalta de glob, din normalitate relativa la meltenismul si mizeria neschimbata din tara asta primitiva, dar primitiva in sensul rau al cuvantului…
ca ar putea fi primitiva si intr-un sens mai bun, atat pt pasivii din romania, cat si pt altii care sunt in trecere…

si cam atat pe azi.

ori faceti revolutie, ori plecati.
io zic sa varsam niste sange.

NASA Confirms -Super Human Abilities Gained Through Sungazing

•Iunie 11, 2013 • Lasă un comentariu

An Enlightened Perspective


Do not engage in sungazing practices without proper training and medical supervision. Permanent eye injury and blindness may occur. Do not attempt to
change your diet and live on sunlight or water alone. Before attempting any radical spiritual or dietary practice, seek qualified medical advice and
spiritual supervision.
Ever wanted to be in more than one place at a time? That’s right, I’m talking about the super-human abilities that can be gained by those who follow the protocol for what’s known as sun-gazing, a valid practice recently confirmed by NASA. Many proponents of this ancient technique, used by many cultures such as Mayan, Egyptian, Aztec, Tibetian and Indian yoga, report not only healing benefits to common illnesses, but obtaining super-human abilities such as advanced telepathy and going completely without the need for food.

What is Sun Gazing?

Sun gazing (also known as sun-eating) is a strict practice of gradually introducing…

Vezi articol original 1.606 cuvinte mai mult

•Iunie 10, 2013 • Lasă un comentariu

http://shades-of-ecstasy.tumblr.com/

…si mi-a trecut

•Iunie 10, 2013 • Lasă un comentariu

ma apucase pe sambata asa cheful de scris chestii pe hartiile goale imaginate de mintea-mi hiperactiva…
dar mi-a trecut… asa ca ploaia…

 
%d blogeri au apreciat asta: