Rămășițe

Ajun…
Încă unul. Acesta „acasă”
Conceptul de acasă s-a dezintegrat in ziua in care fara nici o remușcare ai semnat sentința în ajunul crăciunului. Sentința în care ai ucis un om.
Ziua in care ai lasat un om in sufletul gol sa moara de frig in lumea asta hâdă si urâtă.
Ziua in care ai strivit cu lacrimi false in ochi zeci de ani de vise si sperante.
Ziua in care ai creat un mort viu, incapabil să treacă peste pierderea suferită.
Ziua in care ai distrus un om in cel mai firav si critic moment al vietii lui.
Au trecut 3 ani. Azi sunt fix trei ani de când ai reusit sa-mi zdrobesti inima si fiinta pt ultima si finala dată.
1461 de zile in care te-ai gasit in fiecare gând al meu. 35.064 de ore, 2.103.840 de secunde
Pline de tine. De tot ce a fost, de tot ce n-a mai fost.
Si fiecare secundă manjita de ură, neputință, lacrimi, amintiri, durere.
Si fiecare secundă reamintindu-si celalalte miliarde de secunde scurse înlănțuite in cei 15 ani deveniti într-o altă secundă fatală scrum si praf.
Ganduri, ocean de cianură ce erodează cumplit orice lucire de lumina.
Te-am iubit, încă te iubesc si te voi iubi pana in mormânt.
Inima mi-e ranceda si însîngerată încă, nu mi-s in stare s-o împietresc. Nu mi-s in stare s-o fac să nu mai doară. La orice gând, la orice frumusețe, la orice speranță, zvâcnește in agonie, cu lacrimi stavilite la porțile sufletului făcut scrum de otravă.
Cu membrele reci, cu inima cioburi, cu lacrimi in ochi, cu dureri sfâșietoare in suflet mai împodobesc un brad… singur… innecat in gânduri negre.
Nici un crăciun nu va mai fi crăciun vreodata. Va fi doar o zi mohorâtă si întunecată, plina pana la refuz cu durere, sentimente roase de gangrene si ger pătrunzător, chiar dacă lemnele vor arde mereu.

Te iubesc si te blestem!
Te iubesc si te blestem!

Moartea libertății

Cu pandemia asta a luat sfârșit definitiv libertatea individuală.

N-are rost nici un fel de discuție referitoare la cat de orchestrată sau nu a fost. Cât de real e virusul, cat de letal sau nu.

Am călătorit mult pana acum. As putea sa zic anonim, controlul era minimal.

Acum? Formulare peste formulare, coduri QR, informatii personale oferite gratuit statelor in care ai chef sau trebuie sa călătorești. Totul de bună voie și nesilit de nimeni. Pt the greater good.

Sigur sunt unii care o sa puna discul cu ” eh, stiau si inainte totul”. Da, știau, dar atunci toate datele trebuiau „furate” din online. Înainte iti face o adresa de e-mail si nu trebuia sa iti dai adresa fizica. Nu trebuia un număr de telefon.

Da, au implementat chestia cu protectia datelor care in esenta este doar gagara cu apa rece. Poti sa dai „nu” la orice vrei tu. Tot ceea ce cauti, cumperi, vinzi, tot ce urmărești pe net e înregistrat si stocat.

Portul din Mallorca. A venit feribotul. Deja erau amplasate bariere de control. Si o faci de bunăvoie. Sa demonstrezi sistemului ca esti in regula.

Am umblat prin zeci de aeroporturi. Nimeni nu te întreba nimic. Acum. Puncte de control, în afară de cele oficial oficiale. Sa demonstrezi ca esti înregistrat ca „sanatos” ca sa poti merge mai departe unde ai treaba.

Pandemia asta a fost sfârșitul libertății tale de a fi liber si de a fi om „natural”. Ne-am lăsat dusi la abator ascunzandu-ne in spatele falselor stiri, a panicii propagate la extrem.

Dar ne place sa fim controlați. Suntem esuati ca specie. Suntem educați si îndoctrinati sa fim sclavi, orbiti constant de false libertăți restituite in momentul de față cu țârâita.

Si ce e mai rau încă nu a venit. Știința și progresul sunt folosite in scopuri malefice pt ca le-am lăsat lor toata puterea. Si ne-am văzut egoiști de propriile vieți mărunte fara a vedea the big picture.

Mixed feelings

Cu cat stau si ma gandesc mai mult, ajung încet încet la concluzia ca înțeleptul pavel avea dreptate.

Femeia se desparte de tine cu mult timp înainte să iti spuna, cu foarte mult timp înainte să închidă usa.

Ar trebui sa stii asta foarte bine, căci este exact ceea ai facut si tu.

Imediat se fac doi ani de când te-ai hotarat sa pleci cu si pentru o pula mai mare si mai neagră. Si cred ca vreo 3 ani jumate de când în mintea ta erai deja plecată.

Cu ce mai avea dreptate domnu Pavel e ca masculii din specia homo sapiens raman blocați în trauma. După 2 ani încă te mai visez. Răzleț, dar încă imi patezi existența, chiar dacă o faci doar in mintea mea.

Oricât de morbid suna, as fi preferat sa fi intr-adevar moartă. Sa vin in fiecare an la mormântul tau, de toate aniversările importante. Sa te stiu acolo de unde Nu poti sa ma mai ranesti. Sa stiu ca au fost îngropate cu tine cuvintele cu care m-ai rănit, si aia cu care m-ai înșelat nu mai pot sa te aiba.

Made in romania

Cu cat mai cresc un nivel, cu atât mai mult raman uimit de resilienta acestei nații.

Facem umbra de pomana pământului strămoșesc de pe vremea când unul s-a hotărât să unească triburile intr-un singur stat.

Mi-ar fi placut sa ma pot intoarce in timp sa vad daca strămoșii noștrii erau tot atât de mici și meschini precum sunt conationalii mei acum.

Aia care își apărau patria de invadatori au murit demult si n-au transmis gena aia de luptător mai departe. Din spaima turcilor am ajuns neam de prostituate. Ne-a plăcut mai mult sa fim fututi.

Au fost si unii cu pula mai mare care ne-au ars chiar dacă nu am vrut. Si ne-am acceptat statutul de târfă.

Si asta se vede cel mai bine acum. După 30 de ani de la „revolutie”, după ani buni de emisiuni infecte, după ani buni de învățământ lăsat în paragină, bătaia de joc a devenit ceva comun, un drog de care nu putem sa ne lipsim.

Suntem ca fumătorii aia înrăiți, ce baga 2 pachete minim pe zi, fără curajul de a se opri. Mereu va fi un maine.

România 2021 (de parca tara asta ar fi vre-un reper universal in orice domeniu), e tara aia in care totul e o bătaie de joc, acceptată constant de oamenii de rand.

Pene de curent in anul de gratie 2021. Petrece de autostrada, dungi albe trase pe asfaltul ciuruit de anii de nepăsare. Comuna pseudo primitivă in toata splendoarea ei.

Si e vina tuturor. Si e prea tarziu pentru oricine ca sa mai scoată nația asta din toropeala asta nefastă, din mentalitatea nesănătoasă de ” merge si asa”.

O fărâmă de normalitate

După multa vreme, de fapt de când imi trăiesc viața pe meleagurile astea mioritice, am avut parte de ceva normalitate relativa.

Mi-am facut pasaport (din nou, al n-șpelea parca) pe sistemul asta de online. Bine, la noi online-ul e tot ceva hibrid între un formular pe net si deplasatul „pe persoana fizica” la ghișeul unde ai nevoie de ceva.

În fine, completat formular, platit online, deplasat în data stabilită la ghișeul numarul 4. În sala ceva minoritari (ca de obicei) cu viitorul patriei din dotare, pensionari care se plângeau de orice, câteva tanti foarte pline de ele, si la propriu si la figurat, îmbrăcate de la second-hand.

Bun, trece timpul, programarea de la 11.02 se face programarea de la 12 si ceva, nu-i bai. Facem poze, semnăm, dăm amprentele, gata.

-veniti sa il luati?

– n-as veni. Puteti sa il trimiteți?

– da. Durează 5 zile lucrătoare.

-perfect. Unde semnez ?

De la momentul pozei si pana l-am primit au trecut exact 3 zile. Am fost, inca mai sunt surprins. Poate ca mai exista speranța in tara astea pt ceva normalitate.

Monolog Indecis

Nu m-am decis încă dacă să mă reapuc de scris, mai ales acum in mediul virtual, care nici ăsta nu mai e ce-a fost.

Si mi-am dat seama acum ca prima data ar trebui să îmi dau seama cum functioneaza aplicația asta…🤔

america

LOL

Mi-au scanat americanii pagina 🙂 exista ceva mai nostim?

de ce romania nu e europa

din nefericire se intampla sa am ceva timp liber in perioada asta, asa ca am hotarat sa „redeschid” fabulosul blog (care e in paragina, stiu, care plm nu aduce nici un ban)

,ca sa imi mai dau si eu cu parerea in lumea asta care le stie pe toate, marii urmasi ai dacilor, in lumea asta care se crede centrul universului.

bah, de ce toata lumea compara bucurestiul cu alte capitale europene?

nu exista nici un grad de comparatie intre bucuresti si londra de exemplu.

da, stiu, englejii i-au contropit pe indieni, au colonii, ”vine bani se descurca”. dar nu asta e important.

oamenii sunt importanti.

in prima mea plimbare in londra, am fost in parc. ala mare si smeker de pe langa palat.

bah, nu era o hartie pe jos si nici un chistoc de tigara. iarba era verde, ca nu o taie cum taie cretinu de roman la un milimetru de pamant. e plin de copaci dar la naiba, nu „esista” frunze uscate si crengi pe jos.

totul e la linie si ingrijit. oamenii in parc, la picnic, la plaja, la o poveste, dar nu flutura hartiile si pungile de seminte pe pajiste.

au si un lac pe acolo, artificial, evident, da sa moara cibilan daca plutesc gunoaiele pe el pe la colturi si pe margini.

de ce ei pot mah?

la fel e si in Olanda.

si in Finlanda,

si in Norvegia,

si in Danemarca,

tari pe care le-am vazut daca va intereseaza, si nu doar din locurile „curate” pt turisti. ci si din alte unghiuri, mai putin „sanitizate”.

ce are toata europa si nu are romania?

bun simt, chef de munca si respect. asta au aia.

asta nu avem noi.

plangeti ca n-aveti aer in bucurestiu pizdii, dar de cate ori ati stat cu o hartie in buzunar pana acasa sau pana la un cos de gunoi care sa nu fie plin?

de cate ori ati mers la mall sa va faceti poze sau sa bagati la ghiozdan pe jos sau cu metroul?

cati dintre voi, bucurestenilor, capitalilor,  merg cu autobuzul sau metroul sau pe jos la munca?

prea putini evident.

si in londra e aglomeratie, dar lumea mai merge si cu autobuzul. nu fiecare cretin care a dat de bani isi cumpara 4 masini pe familie in anglie, ca la noi in meltenica.

ah… nu e metrou?

si cine pula mea e devina? nu aia care votati primarii si partidele?

nu voi aia care mergeti sa va luati plasa de cadouri de la partide sunteti vinovati?

nu voi astia care va plangeti pe ”feisbuc” ca e fum in capitala?

da va place. va place.

cand e vorba de „scandal” va ganditi subit la familiile vostre care vreti sa fie in siugranta, nu cumva sa pateasca ceva daca voi dati dovada de simt civic.

asta e rezultatul celor 30 de ani de „lasa ca merge si asa”, de „a furat da a si facut”

acuma va vine iara sa il votati pe imbecilul ala care a zis ca romania nu are nevoie de autostrazi sa va fie iarasi primar.

votati mah, votati,

sa umblati cu masca de gaze la voi ca in japonia.

mereu e altcineva devina pt impotenta voastra civica.

 

pro fm baga mare (sau creiere vidate la rece)

Va Urma 🙂

si dupa o calatorie infernala (virtuala) cu personalul ruginit si jegos al muzicii romanesti de o calitate atat de proasta incat iti provoaca avort neuronal instant, trecand prin „iarba verde”, „sus pe tocuri”, bagand „vedeta mea ” cu o pofta demna de un ucigas in serie in „dragostea mea”, in drum „spre mare”, realizand ca e „perfect fara tine” in „tenerife”, mi-am dat seama ca „e marfa tare” sa cumperi „banane de la Lidl”, „feeling the moment” cand in cap ti se incruciseaza „blured lines” atunci cand te gandesti la „otra ves”

si am inchis radioul si am dat drumu la muzica :

bagandu-mi pl in dementa totala de pe plaja constanta din Aruba , unde unii baga mare, ca nu mai au cum sa bage mici (pe vremea asta)